marți, 30 iunie 2009

Cum e sa fi....nostalgic....

Cand eram mica eram cel mai fericit copil de pe pamantul asta cred. Aveam tot ceea ce vroiam cand vroiam. Eram eu si poezia pe care o recitam si dansul pe care il faceam si muzica ce imi acapara simtul si teatrul care ma fascina si nu aveam emotii nici cand am jucat la Bucuresti, asta fiind cea mai mare realizare a mea teatrala la o varsta destul de ''frageda'' as putea spune, cred ca aveam 12-13 ani. Si toate astea le faceam pe langa scoala pe care am urmato. Si poate pare inuman, te intrebi si tu (cand a avut fata asta timp sa le faca pe toate astea?) si iti voi raspunde poate surprinzator sau nu dar aveam timp deoarece imi placea ceea ce fac si o data ce iti place ceea ce faci iti reuseste cu desavarsire. Ideea e ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat faci tot posibilul sa il realizezi. Si nu regret ca poate nu ma jucam poate ca orice copil, ci ma duceam ba la cursuri de chitara, ba la scoala mai recitam o poezie in engleza ceva sau pur si simplu invatam acasa replicile de la teatru caci aveam rolul principal in povestea pe care urma sa o creez pe scena teatrului de la Bucuresti dar nu imi era teama ca mai voi incurca sau ma voi impiedica mai ales ca eu incepeam primele scene din piesa si trebuia sa fac asta cu expresivitate, bine inteles ca am primit aplauze pentru asta si m-am bucurat deoarece eu eram povestitorul si aveam rolul principal implicit. Am adorat sa joc teatru la Ateneu, mi-a placut sa recit la Ateneu....pur si simplu mi-a placut. Dupa aceea m-am ocupat si mai mult de scoala mergand la toate olimpiadele posibile si concursuri aducand inapoi premii. Era superba viata, era minunata cand am ars floricelele cu Dany (''Irina, sun la pompieri!!! ''Stai Dany ia doua carpe si deschide toate geamurile sa scoatem fumul'' am intarziat la mate, apoi am iesit eu la o problema si tu dupa aia la alta) greu sa uiti asta.....
Sau cand am fost eu nasa si te-am luat pe tine si ne tineam de mana si de astea si dupa aia am dansat vals si de astea si ne duceam pe afara ca era cald inauntru si eu nu iti dadeam atentie si tu o cautai, sau cand am fost cu tine cand ai fost tu nas...doamne.....ce superbe zilele alea, nopti...
Si acum suntem prieteni foarte buni dar nu mai stam aman2 in aceeasi banca si anume prima din mijloc si imi lipseste un pic asta si intarziatul la ore....si alergatul sa ajungem la scoala....adikca toate la un loc.....

Speranta.....

Ce usor e sa gresesti....atunci cand cu adevarat iubesti
Ce usor e sa uiti.....ca poate candva....ne iubeam....
E cumplit cand gresesti si.....nu realizezi ce rau provoci....
E dureros cand rostesti....ceea ce nu avea rost.....
E adevarat, omul greseste, dar cand iubeste.....e acaparat.....
E timid si e naiv....sau e-al naibi.....sau nu.......
E greu in viata astfel sa reusesti cand nu iti dai seama ca.....
Ca.....gresesti.....
Se zice ca speranta moare ultima.....si ca ea creeaza iubirea
Nu sunt astea versuri cu rima.....sau monorima.....
Dar sunt sentimente scrisa din inima.....sentimente varsate.....
Pe o pagina de blog.....si e adevarat.....nimic special.....nimic deosebit.....doar ceva foarte banal....stiu ca pare inuman....dar e real......asta simt si regret.....acum....ceea ce am zis....dar nu mi-am dat seama.....ca iubesc......am crezut ca e joc.....care pe care inseala.....dar se pare ca cea care s-a inselat am fost chiar eu.......
Cam atat am avut de spus......acum